Lora, țestoasa care nu știa să piardă

Poveste educativa pentru copii - Lora, testoasa care nu stia sa piarda

E dimineață. Zeci de pescăruși survolează cerul deasupra vaporului care tocmai intră în port. Soarele s-a înălțat o palmă deasupra apei și trimite săgeți aurite în toate direcțiile. Plajele încep să se anime. Lora, o micuță broască țestoasă, e trează de la primele ore ale dimineții. De cand a poposit pe această  insulă cu familia ei, este într-o vacanță continuă. Îi place mult această insulă, pentru că imediat ce a ajuns aici și-a făcut doi prieteni foarte buni: crabul Ciupy și căluțul de mare Pablo. Cu ei se joacă în apă cat e ziua de lungă. 

„Se pare că m-am trezit prima”, își zise Lora, căscând cu gura până la urechi. 

– Ciupy! Pablo! Unde sunteți?

Fiindcă nu primi răspuns, Lora se întinse la soare, la marginea apei. Valuri mici îi gâdilau piciorușele. Se așezase chiar lânga locul de joacă, un ponton vechi de lemn, aproape putrezit, vopsit pe alocuri cu un albastru copt de soare. În scurt timp, auzi zgomotul unor pași mărunți, venind dinspre plajă.

– Ciupy! Bună dimineața! 

– Neața Lora! Uite, s-a trezit și Pablo. Repede, să ne întrecem până la el!

Crabul țâșni ca un glonț din pușcă, își luă avânt pe ponton și bâldâbâc, în câteva secunde era lângă căluțul de mare, chicotind vesel. Lora venea pe ponton cât putea de repede anunțându-și plonjonul. 

– Feriți-vă! Aterizează țestoasa!!! 

Pleosc! 

Carapacea aruncă apa împrejur stropindu-i pe Pablo și pe Ciupy. Râsetele acestora umpleau liniștea dimineții. 

– Ce ne jucăm astăzi? întrebă Pablo, nerăbdător.

– Ce spuneți de „Baba oarba”? e jocul meu preferat, zise Ciupy aplaudând entuziast cu cleștișorii lui zgomotoși.

– În regulă. Să vedem care dintre noi va fi “baba”. O să numărăm ca de obicei. 

Se așezară în cerc, iar Lora începu numărătoarea:

“Pe o in-su-lă ui-ta-tă

Trei pri-e-teni stau de joa-că

Soa-re-le de sus ne spu-ne

Tu ești cel ca-re se pu-ne. “

– Ciupy, ești primul care închide ochii. 

Micuțul crab închise ochii și începu să-și caute orbește prietenii în apă. Aceștia plescăiau apa pe alocuri ca să-l încurce și mai tare. Apoi se așezară strategic în fața piciorului de lemn al pontonului:

– Hei, Ciupy, aici suntem. 

Auzindu-le glasurile, Ciupy se năpusti cu toată viteza înainte. Dar ei se feriră, așa că Ciupy îmbrățișă puternic piciorul pontonului acompaniat de râsetele lor. Nu s-a supărat, căci era partea cea mai amuzantă din joc. A urmat apoi, Pablo. Schema a funcționat și în cazul lui, iar apoi Lora, care după zece minute de bojbâcâit prin apă a îmbrățișat și ea piciorul pontonului.

– Hei! Nu-i corect! 

– Haide, Lora, nu fi supărăcioasă! E partea cea mai distractivă din joc. Știai că asta se va întâmpla.

– Haideți să schimbăm jocul, propuse Pablo. Ce ziceți de „v-ați ascunselea”? Să numărăm să vedem cine se pune primul:

“Pe o in-su-lă ui-ta-tă

Trei pri-e-teni stau de joa-că

Soa-re-le de sus ne spu-ne

Tu ești cel ca-re se pu-ne. “

Zilele treceau pe nesimțite. Se părea că este cea mai frumoasă vară pentru micuța Lora. În fiecare zi se trezea prima și își aștepta prietenii la ponton. Într-una din zile însă, când ajunse la locul de joacă, Ciupy și Pablo erau deja acolo.

– Bună dimineața, dragii mei!

– Neața, Lora! răspunseră în cor cei doi.

– Ce-i cu voi treziți așa devreme? Și ce-i cu fețele voastre? Arătați de parcă ați văzut o fantomă.

Pablo și Ciupy se uitau unul la celălalt și se invitau din priviri:

– Spune-i tu!

– Ba nu, spune-i tu!

Până la urmă, Pablo și-a făcut curaj. Și-a dres vocea și a spus:

– Avem ceva să-ți spunem, Lora. Suntem prietenii tai cei mai buni, așa că vrem să te ajutăm. 

În ultima vreme, Lora se supăra foarte repede, mai ales când se jucau jocuri la care ea pierdea. Ar fi vrut să câstige mereu așa că atunci când nu se întampla asta, reacționa urât sau pleca de la locul de joacă. Ciupy și Pablo încercau să îi spună, dar nu știau cum să o facă…  Se temeau că nu o să se mai joace cu ei, sau că o sa se supere, iar ei nu voiau asta. Lora este prietena lor cea mai bună și vor doar să o ajute…

Pablo continuă:

– Îți dorești să câștigi orice joc, iar dacă nu se întâmplă așa, te superi. Și nouă ne place să câștigăm, dar cel mai important este că ne distrăm în timpul jocului. Ce părere ai? Ai putea să te superi mai puțin?

 Lora nu știa ce să spună. Așa că a făcut ce știa mai bine. S-a supărat și a plecat. 

– O, nu! se îngrijoră Ciupy. Știam eu că nu trebuia să-i spunem…

În acea zi, Lora s-a plimbat singură pe plajă gândindu-se. Apoi seara, s-a cuibărit în brațele mamei sale și a întrebat-o:

– Mămico, e greșit că vreau să câștig tot timpul orice joc aș juca, cu prietenii mei?

– Este normal să vrei să câștigi, draga mea. Atunci când câștigăm suntem fericiți, tuturor ne place să fim învingători. Greșit este să te superi atunci când pierzi, sau să reacționezi urât. Atunci când accepți să joci un joc, știi de la început că poți pierde sau poți câștiga. Cel mai important este că petreci timp cu prietenii tăi și că vă distrați împreună. Nu contează cine câștigă. Uneori câștigi tu, alteori ei. Cel mai frumos este, ca atunci cand tu pierzi, să îl feliciți pe învingător pentru reușita sa. Se va bucura și mai tare și probabil că va face și el la fel când tu vei câștiga. Prețuiește timpul pe care-l petreci cu prietenii tăi! Nu lăsa dorința de a câștiga să vă separe.

– Ai dreptate mămico. Îți mulțumesc pentru sfat.

În acea noapte, Lora nu a putut să doarmă de emoție. Aștepta cu nerăbdare să-și revadă prietenii. Orele s-au scurs cu greutate, părea că soarele a plecat departe și nu se mai întoarce. 

Dimineață, s-a așezat pe marginea pontonului în așteptarea prietenilor ei. În scurt timp, Ciupy și Pablo apărură veseli.

– Hei, Lora, ne bucurăm să te vedem. Ne-am făcut griji pentru tine. 

– Mă bucur și eu să vă revăd, prieteni. Mulțumesc pentru că mi-ați spus ce v-a deranjat. Aveți dreptate, mă supăr cam repede, mai ales când pierd un joc. Cu toții ne dorim să câștigăm, dar cel mai important este că ne petrecem timpul împreună. Așa cum ai spus chiar tu, Pablo. De astăzi, gata cu supăratul!

– Asta este o veste tare bună, zise Ciupy, care de bucurie se băga sub apă, apoi sărea la suprafață, apoi iar sub apă… și tot așa….

– Am și o mică surpriză pentru voi. De dimineață când vă așteptam, am auzit conversația celor doi oameni de acolo. Am aflat că vor merge cu vaporașul în larg la pescuit și că se vor întoarce diseară. Ce spuneți de o mică excursie?! Haideți! Ne întrecem până la vapor!? Promit să nu mă supăr dacă pierd…

Sfârșit.

Această poveste a fost citită de către Marina. Apasă aici dacă vrei să o cunoști.

Kalimera, sperietoarea de ciori

kalimera sperietoarea de ciori carte pentru copii

Bunica Alexandra este o bătrână care trăiește într-o casă la marginea pădurii. Crește animale și cultivă pământul, dar are probleme cu ciorile care îi strică în fiecare an recolta. Ca să scape de ele, face o sperietoare de ciori (Kalimera) pe care o pune în lanul de porumb. Soarele însă, are alte planuri cu micuța.

Fii primul care află când scriu o nouă poveste gratuită.
Lasă-ți aici adresa de email.

2 Comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *