Frățiorii din grădina lui Nea Ghiță

Poveste educativă pentru copii - Frățiorii din grădina lui Nea Ghiță

Nea Ghiță era un agricultor modern. Avea un lot mare de pământ în apropierea orașului, pe care cultiva legume gustoase și colorate, ca să le vândă apoi orășenilor. Aceștia apreciau munca lui Nea Ghiță și plăteau bani frumoși pentru fiecare kilogram de bunătăți cumpărat. Așa că toată lumea era mulțumită. 

Grădina lui arăta precum cele din cărțile cu povești. Colorată, ordonată și foarte veselă. Nea Ghiță își iubea munca și avea grijă de legume, ca și cum ar fi fost copiii săi. În zilele frumoase de vară, își aducea radioul cu el în grădină și le fredona prietenilor săi colorați, melodiile preferate, în timp ce le scălda cu grijă tulpinile în apă proaspătă. Undeva în mijlocul gradinii, între răzoarele de ceapă, creșteau în grabă doi frați: broccoli si conopida. Pe cât de asemănători, pe atât de diferiți. Nea Ghiță le spunea „pomișori”. „Dacă te uiți atent, arată ca niște copaci mititei veniți parcă din anotimpuri diferite. Pentru mine, conopida e un broccoli desprins dintr-un tablou de iarnă, cu multă, multă zăpadă. Amândoi sunt foarte sănătoși și plini de vitamine. Vreți să vă pun câteva kilograme?”

    Acestea erau cuvintele pe care Nea Ghiță le rostea aproape fiecărui cumpărător în parte. Grădina se golea de legume văzând cu ochii. Roșiile erau pe terminate, castraveții la fel, câțiva ardei colorați mai ridicau căpșorul de sub frunze pe ici, pe colo, Cumpărătorii își făcuseră foarte bine treaba, cu o mică excepție: culturile de broccoli și conopidă erau neatinse, așa că Nea Ghiță era tare mâhnit. 

– Pomișorilor, vă mai pun niște apă proaspătă. Nu e de glumă cu soarele acesta puternic de vară. 

Dădu drumul robinetului de la cișmeaua aflată la intrarea în grădină. Apa o luă la goană pe furtunul înșirat printre răzoare, însă nu izbuti să ajungă la capăt. Nea Ghiță stătea gânditor cu capătul furtunului îndreptat către pomișorii săi care așteptau ploaia întinși sub soarele dogoritor, ca la plajă. 

– Fii pe fază, frățioare! zise conopida. Ploaia lui Nea Ghiță începe în 3…..2…..1….și !!!

Dar ploaia nu începu. Furtunul verde se încolăcise după un lăstar asemeni unui șarpe uriaș, iar apa nu mai putea trece de acolo. Nea Ghiță se grăbi să rezolve situația, dar se împiedică și căzu la pământ peste piciorul său drept. O durere ascuțită îi străbătu piciorul. Nu apucă bine să se ridice că deja glezna lui era umflată ca un gogoșar rotofei. Așa ca Nea Ghiță plecă șchiopătând spre casă. Opri în trecere robinetul care vuia încontinuu, încercând să împingă apa pe furtun. 

– Se pare că astăzi nu va mai ploua, zise conopida întristată.

– Așa este… Și îmi era atât de sete… Sper ca Nea Ghiță să fie bine și să treacă pe la noi mâine dis-de-dimineață.

Dar nu a fost așa. Piciorul bărbatului s-a umflat și mai tare așa că a fost pus în gips de către medici. Timp de trei săptămâni, Nea Ghiță nu avea voie să pună piciorul drept pe pământ. 

Trecuse deja o săptămână, iar soarele de vară ardea mai tare ca niciodată.

– Asta e! Se pare că anul acesta nu vom ajunge în farfuriile oamenilor, exclamă broccoli. Îmi e atât de cald, că simt cum mă vestejesc pe zi ce trece.

– Nu-ți face griji frățioare! Sunt sigură că Nea Ghiță va găsi cumpărători și pentru noi. Hai, mai rezistă puțin!

Nea Ghiță privea de la fereastră îngrijorat. Știa că prietenii săi nu vor rezista trei săptămâni fără apă. Nori de ploaie pe cer nu se întrezăreau, așa că puse mâna pe telefon, apăsă câteva taste și îl ridică la ureche. În scurt timp, tonul de apel se auzi șuierând: „țârrrrrr……țârrrrrr”

– Alo! se auzi, semn că cineva răspunsese…

– Alo, bună ziua! Grădinița Piticot? Sunt Ghiță, agricultorul, aș dori sa vorbesc cu doamna director, vă rog!

– Imediat vă fac legătura, zise vocea de la celălalt capăt al firului. 

Nea Ghiță mergea frecvent la grădiniță să le ducă copiilor legume proaspete. Uneori organiza împreună cu doamnele educatoare ore în care îi învăța pe copii cum se îngrijesc legumele și de ce este important să le mâncăm. Toți copiii îl iubeau și îi săreau în brațe ori de câte ori ajungea pe la grădiniță.

A doua zi curtea lui era plină de copii. Doamnele educatoare organizau o zi de grădiniță altfel. Lădițe negre de plastic erau așezate una peste alta, așteptând să fie umplute cu broccoli și conopidă de către copii. 

Dincolo de poarta grădinii, cei doi frățiori ascultau cu urechile ciulite: 

– Se aude zarvă mare în curte. Crezi că sunt clienți? 

– Nu cred, zise conopida. Par mai degrabă voci de copii. 

– Știi, surioară…. Am avut un vis tare ciudat. Se făcea că veneau niște cumpărători de-ai lui Nea Ghiță și pentru noi. Te luau acasă, te spălau cu apă proaspătă și apoi te așezau cu grijă în frigiderul lor la răcoare, însă doar pe tine. Eu rămâneam singur aici în grădină unde mă uscam încet-încet. 

– Nu te neliniști, sunt aici lângă tine. Și nu o să te las singur, niciodată.

Se legănară ușor, încât să-și atingă frunzele. Acest lucru îi liniștea pe amândoi.

La scurt timp, poarta grădinii se deschise larg și copiii se năpustiră asupra lor cu zâmbete și veselie. La început nu știură ce se petrece, dar pe măsură ce vedeau că micuții îi așează frumos în lădițe, fără să-i despartă, o bucurie mare le cuprinse sufletele. Uitaseră de sete, soarele părea că nu mai arde așa de tare, era o zi minunată. 

Se gândeau totuși la Nea Ghiță. Nu știau cum se simte, unde se află sau dacă este bine. Ridicară ochii spre casă și îl zăriră la fereastră zâmbind. Ba mai mult, când le-a întâlnit privirile, Nea Ghiță le-a făcut cu ochiul. 

– Ți-am spus eu că nu ne lasă Nea Ghiță să ne ofilim in grădină. El a adus acești copilași. E cel mai bun prieten al nostru. 

– O să ajungem împreună, nedespărțiți, în farfuriile acestor copii minunați. Mulțumim, Nea Ghiță. Rămâi cu bine! Ne vedem la primăvară…

………….

Iarna grea a trecut, piciorul lui Nea Ghiță e ca nou, iar soarele și-a reintrat în drepturi. Grădina deja săpată și însămânțată își așteaptă primii locatari. Nea Ghiță aruncă priviri pricepute spre răzoare. Se ridică val-vârtej de pe scaun și se oprește fix în mijlocul grădinii. Primul firicel verde de broccoli a scos capul din pământ căutând soarele. 

– Salut micuțule! zise Nea Ghiță fericit. Ești gata pentru un nou sezon împreună?

Sfârșit.

Această poveste a fost citită de către Marina. Apasă aici dacă vrei să o cunoști.

Kalimera, sperietoarea de ciori

kalimera sperietoarea de ciori carte pentru copii

Bunica Alexandra este o bătrână care trăiește într-o casă la marginea pădurii. Crește animale și cultivă pământul, dar are probleme cu ciorile care îi strică în fiecare an recolta. Ca să scape de ele, face o sperietoare de ciori (Kalimera) pe care o pune în lanul de porumb. Soarele însă, are alte planuri cu micuța.

Fii primul care află când scriu o nouă poveste gratuită.
Lasă-ți aici adresa de email.

5 Comentarii

  1. Ce faaaaain. Am citit-o pentru mine că nu am copii, dar știu de unde le voi citi celor mici când vor apărea.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *